vineri, 3 decembrie 2010



OVI ROMANIA

Va asteptam!!!!!!

PRIETENIE

Hm...oare ce semnifica acest cuvant?

Pentru mine,cel putin,are o mare insemnatate.Este cuvantul ce defineste increderea,toleranta,simpatia.

Ce ne-am face fara prieteni?Cred ca fara ei viata ar fi mult mai inchisa la culoare.Eu nu imi voi uita niciodata prietenii.Pentru mine sunt mult mai mult decat cred ceilalti.Ei mi-au fost alaturi cand am avut nevoie,am ras si am plans impreuna,am fost alaturi unii de ceilalti in cele mai frumoase momente din vietile noastre.Fara ei nu as fi unde sunt acum si nu as fi cunoscut persoane atat de minunate.

Fara ei simt ca nu sunt eu.Nu conteaza cati km ne despart.Atunci cand exista un lucru care ne uneste sufleteste nu mai conteaza distanta care ne uneste fizic.

Sunt extrem de mandra de prietenii mei.Faptul ca ne incurajam,ne sustinem si avem incredere unii in ceilalti face ca o prieteni de-o vara sa se transforme intr-o prietenie de-o viata.

As vrea sa le spun in orice moment cat ii iubesc si ca as merge pana la capatul lumii pentru ei.Nu stiu ce ar face,dar eu sunt dependenta de prieteni ca de aer.

Prietenii adevarati ti-i castigi in timp.Poti fi surprins de importanta primelor cuvinte rostite fata de el.Iti vei aminti mereu de primul "buna" sau primul "te iubesc" indiferent de situatie.

Cred ca orice ar fi,in viata nimic nu poate fi realizat fara sprijinul prietenilor.

CULEG VISE

Uneori stau si ma intreb daca nu am visa.Daca nu ne-am imagina diverse lucruri,oare am putea spera ca ziua de maine sa ne aduca macar o clipa de fericire?

Este greu sa nu te gandesti la viitor,sa nu-ti imaginezi ca maine ai putea fi si tu o persoana importanta.

De multe ori stau si rememorez clipe in care nu aveam niciun ideal,dar nu este usor sa le gasesc.Ma bucur ca pana acum toate dorintele mi s-au implinit si s-au intamplat evenimente la care nici nu ma asteptam.Totul in mintea mea este pus la locul lui.Fiecare gand,amintire,speranta,vis are un loc aparte in mintea si sufletul meu.Trebuie sa te gandesti ca oricat de trist ai fi,oricate probleme ai avea,la un moment dat iti trece ceva prin cap si reusesti sa scoti macar un zambet,este mult mai important decat iti imaginezi.

Trecem prin viata fara sa ne pese de cei din jur.Pornim la drum cu un ideal,o solutie care sa ne usureze existenta.Trecem prin viata,cunoastem oameni noi si sfarsim prin ai urî.La un moment dat realizezi ca acele persoane ti-au influentat oarecum viata,dar este prea tarziu.

Din toata experienta traita poti constata cu surprindere ca de-a lungul vietii n-ai facut altceva decat sa culegi vise.

DOUA CUVINTE

Ne împartim timpul între ceea ce vrem si ceea ce trebuie neaparat sa facem.Toata ziua stam cu agenda intr-o mana,cu telefonul in aceasi mana,fiindca în cealalta mana sta volanul sau,ocazional,paharul de cafea.
în alergatura noastra,ramân lucruri restante,care nu sunt niciodata in agenda fiindca sunt in inima.Si cum inima nu ne preseaza niciodata,trecem zilnic peste foarte multe vorbe si fapte pe care le amânam la infinit.
Parintii nostri ne iubesc si stiu ca ii iubim.Si noi recunoastem aceasta reciprocitate,si noi stim ceea ce stiu ei.Dar,culmea,toata certitudinea asta ne face sa luam lucrurile mai usor,sa tacem cand ar trebui sa vorbim.Scuza pe care ne-o oferim noua,in primul rând,e ca parintii stiu.
Si totusi,e foarte important sa auda asta de la noi,sa fie adevarul acesta din glasul nostru,nu din intuitia sau din gesturile noastre.Nu ma refer la un “Te iubesc” spus automat si extrem de des,ca americanii care isi spun “I love you!” de patruzeci de ori pe zi.Pentru parintii nostri,aceste cuvinte inseamna mult mai mult decât sprijinul nostru,decât toate politeturile noastre.
“Mama,te iubesc!Tata,te iubesc!”.Sunt cuvinte care ne trec zilnic prin cap,dar uitam sa le rostim,ne luam cu altele si omitem faptul ca parintii traiesc numai si numai pentru noi.
Oricat am fi de departe,de fiecare data cand se asaza la masa,se intreaba daca noi avem ce mânca.Fie si daca castigam de zece ori mai bine decat ei,ne intreaba mereu “Ai bani?Vrei sa-ti dau?”.Chiar si daca am stranutat din cauza unei alergii,inima mamei tresare cu teama.Chiar daca avem si treizeci de ani si ne purtam singuri de grija,cea mai mare grija tot parintii ne-o poarta.De fiecare data cand plecam la drum lung,parintii nu pun geana pe geana pâna când stiu sigur ca am ajuns cu bine.
Un Craciun fara cei dragi este ca si cum nu ai avea familie.Fara sa-ti simti parintii aprope de sarbatori nu poti respira.în urma cu doi ani,am fost plecata in tara unde am sustinut câteva spectacole de sarbatori,alaturi de formatia mea.Dincolo de concertele frumoase,de aplauze si de toate aprecierile publicului ,in sufletul meu se purta o lupta crâncena.As fi plecat si pe jos de la Baia-Mare la Bucuresti,doar pentru ca le simteam lipsa.Toate telefoanele si vorbele dulci pe care le auzeam din partea lor,ma faceau sa-mi doresc si mai tare sa revin acasa.
Tot parintii mi-au deschis drumul în viata.Lor le datorez totul.Ei au fost cei dintâi ce m-au încurajat sa cânt la pian,mi-au platit toate cursurile si deplasarile.Fara ei nu as fi ajuns pâna aici si simt toata caldura si sprijinul lor.
  Parintii sunt cele mai importante fiinte din viata unui om.Ar trebui sa ne gândim ce vom face când ei nu vor mai fi?Oare le vom duce dorul?Oare atunci vom avea “curajul” sa le spunem tot ce simtim?Atunci va fi prea târziu.Eu cred ca nimic nu este mai important decât familia.Orice dorinta,orice implinire,orice dezamagire,numai parintii ti-o inteleg.Sunt singurele persoane care iti sunt parinti,frati,surori si prieteni in acelasi timp.Sunt singurele persoane carora le poti impartasi toate secretele.
Din profesia de parinte nu iesi niciodata la pensie.Si atunci,de ce ar fi atât de greu sa le spunem cât ii iubim?Macar de sarbatori,de zilele speciale,alaturi de traditionalele urari de sanatate sa adaugam si “Te iubesc!”.
Ar face orice pentru noi.Si noi am face atâtea pentru ei!Asa ca hai sa-i rasplatim si din când in când sa le spunem cât ii iubim.